Fragment
„La Cais“
Facem cafea, aprindem ţigări şi vorbim în bucătăria
ei minusculă de ale noastre. Mă găseşte şi ea schimbată.
Îmi spune că nu mai sînt aşa de băieţoasă, că
trăsăturile mele sînt îndulcite de o anumită lumină.
Mă uit critic la mine, în halul în care-am fugit de-acasă,
unde naiba vede ea feminitate? Se-nşală, am aceiaşi
blugi rupţi din liceu, aceeaşi cută adîncă între sprîncene,
aceeaşi atenţie distributivă a animalului prins
în cuşcă. Totul e o mască. O pieptănătură cuminte, o
Facem cafea, aprindem ţigări şi vorbim în bucătăria
ei minusculă de ale noastre. Mă găseşte şi ea schimbată.
Îmi spune că nu mai sînt aşa de băieţoasă, că
trăsăturile mele sînt îndulcite de o anumită lumină.
Mă uit critic la mine, în halul în care-am fugit de-acasă,
unde naiba vede ea feminitate? Se-nşală, am aceiaşi
blugi rupţi din liceu, aceeaşi cută adîncă între sprîncene,
aceeaşi atenţie distributivă a animalului prins
în cuşcă. Totul e o mască. O pieptănătură cuminte, o






